rost

Rosturi de lucru la turnarea betonului

Rosturile de lucru sunt suprafetele pe care se întrerupe turnarea betonului în elementele în care, la proiectare, sectiunea din beton este considerată continuă. Aceasta face ca stabilirea pozitiei acestora, precum si tratarea corespunzătoare a zonei, pentru continuarea turnării betonului, să fie deosebit de importante.
Pentru constructii cu caracter special, elemente de mare deschidere, constructii masive, rezervoare, silozuri, cuve, radiere etc. pozitia rosturilor de lucru trebuie indicată în proiect precizându-se si modul de tratare
(benzi de etansare, prelucrare etc.).
Rosturile de lucru vor fi realizate tinând seama de următoarele:
a) suprafata rosturilor de lucru la stâlpi si grinzi va fi, de regulă, perpendiculară pe axa acestora, iar la plăci si pereti perpendiculară pe suprafata lor;
b) tratarea rosturilor de lucru:
  • spălare cu jet de apă si aer sub presiune după sfârsitul prizei betonului (cca.5 ore de la betonare sau în functie de rezultatele încercărilor de laborator);
  • înainte de betonare suprafata rostului de lucru va fi bine curătată îndepărtându-se betonul ce nu a fost bine compactat si/sau se va freca cu peria de sârmă pentru a înlătura pojghita de lapte de ciment si oricare alte impurităti, după care se va uda;
  • înaintea betonării, suprafata betonului existent trebuie udată si lăsată să absoarbă apa, după regula: betonul trebuie să fie saturat dar suprafata zvântată.

STABILIREA POZITIEI ROSTURILOR DE LUCRU
  • În măsura în care este posibil, trebuie să se evite rosturile de lucru, organizându-se punerea în operă a betonului astfel încât turnarea să se efectueze fără întrerupere la nivelul respectiv sau între două rosturi de dilatare. Când rosturile de lucru nu pot fi evitate, pozitia acestora trebuie stabilită prin proiect sau procedura de executare a lucrărilor.
  • Numărul rosturilor de lucru trebuie să fie minim pentru că acestea pot avea, în cazul în care sunt tratate necorespunzător, o capacitate de rezistentă mai mică, la întindere si forfecare, în comparatie cu restul structurii. De asemenea, există riscul de diminuare a impermeabilitătii în rost, cu consecinte în reducerea gradului de protectie împotriva coroziunii armăturii.
  • Rosturile de lucru trebuie să fie localizate în zone ale elementelor (structurii) care nu sunt supuse la eforturi mari în timpul exploatării.
Pozitia rosturilor de lucru
La stabilirea pozitiei rosturilor de lucru trebuie respectate următoarele reguli:
  • La stâlpi se prevăd rosturi de lucru numai la baza acestora ; în cazul unor tehnologii speciale se admit rosturi la 30… 50 mm sub grindă sau placă (sectiunea I-I din figura de mai jos).
  • La grinzi, dacă din motive justificate nu se poate evita întreruperea turnării betonului, rosturile se pot amplasa în conformitate cu fig. de mai jos, sectiunea II-II).
  • În cazul în care grinzile se betonează separat, rostul de lucru se prevede la 30…50 mm sub nivelul inferior al plăcii sau al vutei acesteia.
  • La plăci, rostul de lucru trebuie amplasat la 1/5…1/3 din deschiderea plăcii.
  • Pozitia rosturilor de lucru la stalpi si grinzi


  • La plansee cu nervuri, când turnarea se face în directia nervurilor, rostul se prevede în zona cuprinsă între 1/2 si 1/3 din deschiderea nervurilor (figura de mai jos).
  • La plansee cu nervuri, când turnarea se face perpendicular pe directia nervurilor rostul se prevede în zona cuprinsă între 1/5 si 1/3 din deschiderea grinzii principale; trebuie ca, totodată, pe cât posibil, în placă rostul să fie amplasat la 1/5…1/3 din deschiderea plăcii.

  • La bolti si arce se admit rosturi de lucru perpendiculare pe directoare, acestea împărtind bolta sau arcul în boltari dispusi simetric fată de cheie; nu se admit rosturi având suprafata în plan orizontal.
  • La bolti cu lungime mare, rosturile de lucru se pot amplasa prin împărtirea lungimii boltii, astfel încât să rezulte bolti mai scurte.
  • La plăci curbe subtiri si la pereti de rezervoare pentru lichide nu se admit rosturi de lucru; turnarea betonului trebuie efectuată fără întrerupere.
  • La fundatii de utilaje supuse la solicitări dinamice pot fi prevăzute rosturi în zone cu eforturi reduse numai cu prevederea în proiect a unei armări corespunzătoare.
  • În cazul peretilor structurali sau peretilor de lungime mare, se pot prevedea rosturi verticale pentru evitarea fisurării din contractie sau limitarea frontului de lucru; asemenea rosturi se dispun la maximum 15 m între ele si se realizează cu un cofraj al suprafetei rostului confectionat cu sicane (din lemn sau tablă) sau cu tablă expandată.
  • În cazul elementelor masive cu lungimea mai mare de 20,0 m se prevăd rosturi de lucru verticale cofrate cu tablă expandată sau cofraje creându-se ploturi care se toarnă alternativ; dimensiunile ploturilor se stabilesc de proiectant cu acordul constructorului.
  • În cazul elementelor masive având grosime mare (de regulă peste 2,5 m) se prevede un rost de lucru orizontal, creându-se două lamele suprapuse; pentru asigurarea conlucrării lamelelor se adoptă una (sau ambele) dintre următoarele solutii:
    • crearea de praguri, de tip crenel, pe verticală;
    • dispunerea unor armături suplimentare de legătură, ancorate corespunzător în betonul de sub rost si de deasupra acestuia.
Bibliografie : NE 012/2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *